30 August 2007, Sf. Ierarhi Alexandru, Ioan si Pavel cel Nou, Patriarhul Contantinopolei
Domnia Voastra,

In toate aceste zile , am lucrat din greu la oranduirea unei carti noi , ce cuprinde ” Cuvintele pentru Urmasi ” ale unor romani de azi , continuand , astfel, ceea ce am inceput acum un an si jumatate . Incheierea acestei carti -cu prefata ce o deschide - s-a facut ieri , pe cand , cu mahnire am pomenit , la doi ani de cand a plecat la Domnul , pe vladica Antonie Plamadeala , fie-i numele vesnic neuitat , ce a fost - si va ramane-unul din ” Invatatorii Tarii “. Cu gandul la faptele lui, astazi atat de hulite de aratari de aspect sordid , am scris aceste cuvinte pe care ingaduiti-mi sa vi le impartasesc. Nadajduiesc sa a fie de folos.

________________

LAUDA FAPTEI FARA NUME

Cand, acum mai bine de un an si jumatate , ma gandisem ca o adunare de invataturi cu aspect de concluzie de viata ar sluji celor ce sunt si mai ales celor ce vor veni dupa noi , nu mi-am inchipuit ca , la o anumita vreme , se va putea adauga ceva consistent la ” depozitarul  initial ” si ca va mai exista inca un episod din ceea ce nazuisem, totusi, sa existe. Si , iata ca, acum  , dupa o vreme anumita , a dat Dumnezeu sa nu ramana totul o simpla “incepatura ” si sa se adauge, la ceea ce era ,  inca o zidire oricat de marunta .

Continuarea ” Cuvintelor pentru Urmasi ” se produce prin acest volum ce apare si el, ca si cel dintai, atunci cand i-a venit sorocul. Cei ce au facut posibila aceasta carte noua  sunt oameni de pe la noi care , din buna-voire , ” gand bun” si nazuinta de a nu lasa sa se piarda niste concluzii ce cred ca ii definesc , s-au ingaduit cu timpul ce li s-a dat si au asternut aici aceste sire care impresioneaza , intai de toate , pentru ca exista . Ceea ce am adunat - atat cat s-a putut acum - tulbura si emotioneaza ca orice mai mare ori mai marunta infaptuire ce incearca a se sustrage vremurilor  si  , puse toate ” cap la cap “, par un fel de creatie rapsodica de esenta intocmirilor ce nu au nume .Dar acest simtamant nu se opreste numai la ” cuvinte ” sau la ” povete ” ci merge si mai sus  , acolo unde se afla o fabula cu intelesuri mai inalte . Le observam pana si in ilustratiile ce compun imbracamintea acestei carti  care  reproduc imagini ale ” Locului ” romanesc , semne de identitate culturala si enigme ale naturii ; ele pot fi, si sunt chiar, opera de anonim.

La drept vorbind, aceasta realitate este neintamplatoare si sensul ei l-am urmarit inca de pe cand nici nu se inchipuia ca vom avea locul potrivit de a face astazi ceea ce ni se ingaduie sa facem. Rezulta, deci, ca perspectiva intregului capabil sa fructifice nu-i spontana ci voita si , mai mult ca sigur, e un accent programatic decurs din verificarea istoriei noastre de valori. Astfel incat a vedea pretutindeni pe omul ce incearca a se defini prin siruri de inaintasi si prin urmasii posibili , preluand ceea ce ii este de folos si lasand altora  ceea ce socoteste folositor , este intocmai ceea ce ne poate da astazi o nadejde si ne poate intari in ideea ca nimic nu este inca pierdut definitiv si, asa cum avem un trecut , vom avea si un viitor.
Atitudinea aceasta nu este inca atat de raspandita precum ar trebui si nici nu se apreciaza cateodata .Sunt unii , care din reua-voire ori din neintelegerea nascuta de modul marunt de intelegere a lumii , ar fi voit sa auda mai degraba  vocile mandarinilor clipei si ale acelei categorii ancilare ce ne fac zilele nelamurite  prin staruinta lor in “ideologia neincrederii”, care ne intoxica si nu duce nicaieri . Dar aceasta opinie nu se poate nici macar pune la socoteala .Caci astazi , ca si ieri , au insemnatate nu vorbitorii de profesie si cheltuitorii din banul saracului idealist  ci , fara nici cea mai mica indoiala ,cei care isi dedica viata binelui colectiv , nu ” stau ” ci ” fac ” iar prin infaptuirile lor , prea de multe ori dispretuite de  o ” intelighentsie” lacoma, hoata si rea , tin pe umerii firavi , slabi si tremuratori , intregul duh tainic al acestei tari ce nu va pieri . Caci acestia sunt multi  si nici nu mai are importanta daca ei au nume ori nici nu li se mai stie ” felul cum li se zice “. Pe acestia , prea adeseori umiliti , obiditi si dispretuiti , trebuie sa-i vedem mai cu precadere , deschizand ochii in largime si  pretuind , cu emotia ce ne aduce simtamantul Faptei Mari , jertfa lor cotidiana , “saracia ” lor insusita , “castitatea ” sufleteasca  si ” ascultarea ” fata de un Ceva ce le vine din vremurile fara nume si fara istorie , traind , astfel ,ca un fel de calugari laici  ai unui ordin de “cavaleri ai tarii “.

” Cuvintele” acestea sunt opera lor si declaratia lor de existenta in istorie .Tot ce am adunat aici, am adunat nu spre a evidentia ” chipuri diferite ” ci in ideea de a infatisa o ipoteza de Om Roman  de peste tot si dintotdeauna . Caci esentialul  in aceste siruri de experiente insusite si , uneori , traduse in povete , invataturi ori fabule , nu sta atat in experienta individuala , in concluziile proprii si in ” lectia unei biografii ” - care , avand insemnatate , raman fructul timpului imediat - cat mai degraba in  abstragerea din contingent si in privirea de sus  si de la inaltimi ce lamuresc pe deplin intelegerea formelor de relief si a proportiilor ce definesc lumile vazute .

De fapt, acolo unde astfel de ” cuvinte ” se retin si se vor citi inca multa vreme de acum inainte, ele ating un fel de anonimat de suflet colectiv si sunt tot atat de putin definite istoriceste precum este productia de folclor .  Ca si pildele fara autor si fara de varsta , acestea  isi afla locul  intre alcatuirile  iesite de la sine din tainele fara istorie, precum padurile de brazi .

ARTUR SILVESTRI

29 August 2007, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul