EMINESCU
(oda)
Ai apãrut din senin ca un meteor orbitor printre licurici
Si printre câteva flãcãri curate, fierbinti
ale geniului etniei noastre,
printre poeti ce-au scris “o limbã ca un fagure de miere”;
Ai rãmas de atunci deasupra tuturor
un “fulger lung încremenit”,
luminând cerul furtunos al existentei valahe.
Ai devenit mai apoi Luceafãr
al suferintelor neamului nostru peren,
strãlucind peste toate literele de aur
si peste toatã istoria plaiurilor daco-romane,
“de la Nistru pân’ la Tisa…”
Si, iatã, ai ajuns
Univers al Poeziei eterne si vii!
Orice-am cuvânta
Si orice-am scrie,
Orice-am cânta
Si orice-am plânge,
Prin Tine respirãm si visãm!
Prin Tine plutim si trãim noi aici,
toti Românii!
De la Tine-am învãtat
“a turna în formã nouã
limba veche si-nteleaptã”,
Noi, mostenitorii de drept
ai “cuvântului ce exprimã adevãrul”,
ai filelor de aur si cristal ce le-ai lãsat în urmã.
Cu ele ne-ai îmbogãtit si sufletul, si tara,
cãci suntem, prin Tine, mai bogati
decât toti miliardarii pãmântului;
mai mari, mai puternici si mai nemuritori ca oricând,
numindu-ne de-a pururi, cu mândrie,
nobilii Fii de Luceafãr
de pe Piciorul de plai mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mândrie
Fiii tãi de luminã,
rãspânditi pe Gura cea Mare de Rai,
întinsã din Carpati si pân’ la Marea cea Mare,
Pãrinte al nostru întru Nemurire,
M i h a i E m i n e s c u !
____________________________
NOTA: Deoarece, in presa literara, au aparut articole critice la adresa Luceafarului natiunii romane, criticii lui au aici, mai jos, un raspuns dupa cum merita:
DETRACTORILOR LUI EMINESCU
MOTTO:
Critici voi, cu flori deserte
Care roade n-ati adus…“
La voi cobor acuma, jivine literare,
Pigmei, mutanti genetici si avortoni schismatici!
Cum de-ndrãzniti voi, oare, prin scremete vulgare,
Prin zvâcnet de copite si crize de zãnatici,
Sã ponegriti Columna de aur sacrosantã
Care-a topit într-ânsa rostirea româneascã?
Cum de-aruncati noroiul de criticã bufantã
Spre Geniul natiunii, crezând c-o sã-l mânjeascã,
Desi stiati cã Geniul în veci de veci nu piere,
Desi stiati cã taara vã va privi cu urã?!
Detractori rãi, bezmetici, cu limbi muiate-n fiere -
Nu picã Everestul d-orice râgâieturã!
Au încercat si altii sã-i cate pete-n soare,
Sã stingã raza-laser a Sfântului Luceafãr,
Dar au sfârsit cu totii în cloci mirositoare,
Precum si voi sfârsi-veti! Sunteti vreunul teafãr?
Cãci Eminescul nostru nu este fitecine,
Nu-i simplã chintesentã, ci-un Univers de glorii!
Si nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine,
Tasni spre-Nalt, prin jertfe, prin aspre purgatorii…
Milenii de milenii se pregãtise Terra
Si Universu-n clocot spre a ni-l naste nouã!
E-un dar al Providentei, trimis exact în era
Când toti aveam nevoie de vocea Lui cea nouã…
Cum Împãratul Soare resoarbe-un nor de aur
Din marea de amar a natiunii noastre,
La fel fu Zeul-geniu care, ca Mester faur,
Cu sete-l absorbise din lume si din astre!
Si s-a-ntrupat în codrii de-aramã-ai României,
Sã-i distileze doine, sã-mbrace tara-n rime,
Sã-nvete dulce-amarul iubirii, pe vecie,
Sã-i buciume durerea si doru-n întregime…
El si-a iubit poporul; i-a proslãvit istoria,
I-a dat o limbã nouã, i-a lãudat voivozii;
Ne-a pus la rang de cinste; ne-a dus în lume gloria…
Iar jertfa lui mãreatã i-o neagã-acum nerozii,
Casapii poeziei, cãlãii frumusetii
Ce spurcã limba dulce cu zoi mirositoare!
O, blestemate javre si inamici ai vietii,
Care iesind din cloace ati prins a viermui,
Nu vi-i rusine vouã, cocote bârfitoare,
Sã ponegriti pe Zeul rostirii noastre vii?
Cãci El trãi-va vesnic, cât sunt români sub soare,
Pe când voi sunteti… Ni-meni!
N-ati fost -
Si nu veti fi !
CRISTIAN PETRU BĂLAN
Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu !
Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.
UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI 
============================
________________________
________________________
=====================
O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii.
Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc.
___________________________
___________________________
Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU 
Despre scriitor si cineast -aici>>>>
Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W
___________________________
___________________________
Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia
____________________________
