Cicoare se lăsă uşurel pe scaunul de la poartă şi căută încolo şi încolo, cu ochii lui ca albăstreaua. De la culoarea ochilor i s-a tras porecla de “Cicoare”.
Îl văzu pe Gaie rezemat de popu’ porţii şi trase nădejde că o să aibă tovarăş de palavre. Nădejdea deveni faptă numaidecât, căci Gaie veni şi se aşeză pe scaun zicând:
_ S-a dus nămetele, frate-meu! Miroase-a primăvară!
_ Da, bă, vine timpu’ de muncă. Ce faci anu’-ăsta, mai pui lubeniţă?
_ Dracu’ ştie?! Muncă multă, grele de cărat, putere nu prea!… Parcă-aş mai pune şi altceva…
_ Cam cât ai scos tu anu’ trecut pe lubeniţă? Măcar o mie de euro ai scos?
_ Am scos vreo treizeci-patruzeci de milioane.
_ Cam pe-aci… I-ai cheltuit pe toţi?
_ Mai am.
_ Nu vrei, mă, Gaie, să dăm şi noi o fugă peste hotare? Măcar până-n Spania. Să ne lămurim de ce fuge toată lumea-ntr-acolo. Să vedem şi noi cum pun ăia căpşunile, că cică ei nici n-au teren agricol ca al nostru, dar scot căpşuni şi din piatră seacă!
_ Eu ştiu ce să fac?… Nu prea m-am gândit. Ştiu că mai e niţel şi trebuie să dau cu azot prin grâu, să pun cartofii în pământ, să fac răzoarele de ceapă, de usturoi…
_ Nu stăm mult, Gaie.
_ Cam cât?
_ Nouă-zece zile.
_ Şi cu ce mergem, cu autocaru’?
_ Nu, bă, cu avionu’, că merge mai repede.
_ Cu avionu’?! zise Gaie sărind de pe scaun. De, dă-l dracu’! Nu merg, bă, Cicoare cu avionu’. Tu nu vezi cum cad ăia din avioane, ca dudele? Ori mi s-a urât cu zilele?! Şi, până la urmă, să ţi-o spui pe-a dreaptă, bă, Cicore, nici nu mă interesează căpşunile lor. Nu-mi place la ele nici gustu’, nici mirosu’! Ale noastre sunt bune. Au gust de pământ adevărat. Pământ de-aci, de-al nostru.
IOANA STUPARU
Februarie 2008

Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu !
Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.
UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI
============================
________________________

________________________
=====================
O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii.
Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc.
___________________________
___________________________
Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU
Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W
___________________________
___________________________
Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia
____________________________