“Poeme pentru cusut hainele anotimpurilor”  (Poemes pour coudre les babits des saisons)

Am primit recent aceasta carte de versuri (19.03.2007), direct
din partea  autorului, cu o frumoasa notare si semnatura pentru primitor,
fapt ce mi-a dat imboldul sa o si prezint cititorilor  romani  si francofoni
de pretutindeni, fiind o publicatie bilingva in acelasi timp.
Prof.Univ. Dr. Ioan Tepelea, autorul acestei carti de versuri, este
o personalitate binecunoscuta in lumea culturii si literaturii romane, asa ca
nu sunt eu cel ce fac, acum,  vr-o descoperire si o prezentare  incepatoare.
Dar pot sa mai adaog cateva  stiri de bun augur, spunand ca Poetul
Ioan Tepelea, este si Directorul ASLA-Oradea-Romania (Asociatia de Stiinte,Literatura si Arta), unde am si eu onoarea a fi Membru. ASLA, este
afiliata la Academia de Arte si Stiinte Romano-Americane, din SUA.
In relatiile mele am avut fericirea a cunoaste destul de bine personalitatea poetului si omului de stiinte Dr.IoanTepelea, mai ales in perioada anilor 2001, cand  am participat la acel “Salon International al Publicatiilor Literare” Editia I. 25-26 mai 2001. Domnia sa ,cu acea ocazie mi-a si inmanat o   -”Diploma de participare- atestare” ce o pastrez cu pretuire  si azi, la biblioteca “Mihai Eminescu”-Australia.
Deci imi asum o oarecare permisiune a vorbi despre aceasta parte a
activitatii domniei sale, iubirea de literatura, de poezie, de poezie ca forma de
exteriorizare din acel larg al imaginatiei artistice de care dispune si cu care ne
incanta poetul.
Totusi nu e usor a defini cele doua lumi pe care  dl Ioan Tepelea, le reda
in paralel, le intersecteaza si iar le si separa in acelasi timp. Lumea interioara a
poetului e de o sorginte lirica aspra, dar induiosatoare, asi zice divina, pe cand
lumea din exterior pare momentan, sub ochiul artistului, o lume  asemanatoare cu acele anotimpuri capricioase  ale naturii, si a caror haine ecologice se cer
cusute. Aci se  deszvaluie insanatosirea vietii lumii reale, in care traim, lumea
exterioara. Dar, sensibilitatea poetului il face sa se retraga iar in cochilia sa
interioara, de unde ne scoate esenta aurita a  poeziei sale, acea perla a  imaginatiei. Daca ne-am intreba carei lumi din cele doua  apartine izvorul
inspirator al artistului in general, am observa ca numai  o imbinare naturala
intre lumea interioara si cea exterioara-sociala  naste fermentul  artelor.
Simtirea focului vietii, arderea interioara, lupta cu  desavarsirea si implinirea
viselor de mai bine, iata ce se dezvaluie in parte, din cuprinzatoarele idei ce  le
comporta cartea, atat de reusita, a dlui. Ioan Tepelea. Si nu pentru glorie trecatoare  scrie sau aspira poetul, fiindca versul  ne spune limpede:
“Gloria e o umbra a noastra,
o perfidie care il paste pe fiecare.
Ea e pragul stelar de pe bocancii
soldatului… Este miristea din suflet
extazul varatec si boala
omului nemuncit.”
Si continua versul:
“Intre mine si ea este gardul cel viu,
foisorul/ ciresul/ plopul/ ograda
si zarea.”
Gloria incepe si se sfarseste continuu
la cimitir”.
Deci asa cum spuneam, nu e o joaca a se apuca cineva asa de dorul palavrageli,
a face o analiza, sau cum se zice “critica literara”, unei opere scoase din truda
si  experienta unui om “muncit.” Am un mare respect pentru gandirea pusa
in vers, si am avut intotdeauna, pentru ca m-am experimentat de multe ori pe
mine insumi. Deci de aici din Australia, strig o urare domnului Ioan Tepelea:
“Sanatate, putere de munca, si cat mai multe carti sa da-ti la iveala !”
Ioan Miclau
2007