STATUESC sau PUTEREA CUVINTELOR
Un tablou omagial de Ben Todica si Ioan Miclau
OAMENII DE SEAMA SE IMPRIETENESC PRIN GANDIREA LOR
CHIAR DACA NU S-AU VAZUT NICIODATA !
Sa nu-l uitam pe banateanul nostru PETRE TALIANU
In editia aprilie/iunie 2006 am publicat in Revista “Iosif Vulcan”, aparitia a doua carti scrise
de banateanul Petre Talianu, si intitulate: “Patanii“-versuri-, din care am si publicat poezia,
“O sina faina”(O cina buna). Apoi cartea, “La givan cu banatenii”, este o carte in care autorul
Petre Talianu aduna folclor, asemanand acele discutii populare ale banatenilor stand in fata caselor lor, cu niste Divanuri domnesti, unde ei pun lumea le cale !
Toate aceste stiri le primeam de la prietenul meu din Melbourne, Benoni Todica, un fiu al Banatului, un Oravitan, un copil din Ciudanovita.
Desigur ca primind Ben, cele doua carti, i-a trimis scrisoare de multumire confratelui sau,
iar eu care nu-l vazusem niciodata “pre” banateanul nostru Talianu, ca si el mi-l alese-i de prieten chiar de nu ne-am vazut niciodata !
Iata scrisoarea lui Ben:
Draga domnule Petre Talianu,
Am incheat de citit scrisoarea dumneavoastra coplesit fiind de sinceritatea gandurilor si am trecut imediat sa imi implinesc un vis mai vechi; de a rosti cu voce tare graiul banatean din perlele ascunse printre paginile celor doua volume. La aceasta ora tarzie,( aici este aproape miezul noptii) lectura scrisorii dumneavoastra si cele doua volume ce am primit astazi, le-am citit atent, asa cum fac de obicei (dar poate ca si mai atent) si am cazut pe ganduri, am lacrimat. Intr-adevar, trebuia sa apara cineva care sa priveasca lumea de azi din aceasta perspectiva si sa puna “sacritatea cuvantului” locul unde trebuie sa se afle - in neam. Ati facut-o Domnia Voastra.
Pentru mine care sunt “originist” si cred ca exista o “universalitate a fiecarui loc”, acest punct de vedere, care ar trebui imbratisat si conservat de fiecare dialect al tarii, este apropiat si il incuviintez aprioric, fiind pasionat sa urmaresc cum se dezvolta, cum a evoluat si cum se desavarseste o limba. Sugestiile ce decurg din scrisoare au gradul lor ridicat de interes si imi va face placere sa le invoc cat de curand cu mai multa largime decat pot acum, in media.
Am trimis deja revistei noastre literare din Australia, “IOSIF VULCAN”, a poetului ardelean Ioan Miclau din Cringila, N.S.W, doua din poeziile dumneavoastra: “O sina faina” si “Albina tu…Regina”, impreuna cu o mica prezentare a cunoasterii noastre, lucru pe care intentionez sa-l fac si la postul de radio in limba romana din Melbourne, 3ZZZ, unde propun sa recit chiar eu poezia cu “Sina”. Ingaduiti-mi, deci, sa revin asupra acestei materii. Dar nu voi incheea inainte de a spune ca sunt multumit ca am descoperit un poet ingenios si un banatean cu o viziune pasionanta pentru patrimoniul nostru national !
Cu calde, bune multumiri.
Onorat, Ben Todica - Melbourne, 2006-05-21
Primind scrisoarea lui Ben, am raspuns:(e-mail)
Maai, frate Benule,
Mare bucurie mi-ai facut iar.
Dupa ce sa mor de ras pentru tema si graiul popular folosit de
scriitorul tau banatean, m-am oprit si-am cugetat: “Dragule aceste sunt nestemate, perle scoase
din graiul banatenilor, a folclorului, ce dezvaluie chiar vremi de milenii in urma. Graiul lui Decebal
din Sarmisegetuza sta acolo la baza acestori versuri, a Orastiei, Orsovei, Ciudanovitei tale Benule.
Este miscator, iti ravaseste sufletul acest vechi si frumos grai romanesc. Eu fiind bihorean, vecin
cu banatenii tai, foloseam intotdeauna, fiind copil de taran, expresia a manca “din oala”, direct, ce
sa mai pierzi vremea cu farfuria.(…)
PS: (Pai, tu Benule, ridici acum toti banatenii-australieni pe capul nostru, al Revistei, zau !)
O SINA FAINA
Petre TALIANU
Az’noapte bat, cand am vinit,
N-am mai zbierat: Hai scoala !
Ajuns in cuina, m-am gangit,
Sa manc girept, din oala..
Sa nu vars dzama jios dan cioc,
Am pus oala, pra masa;
Da, n-o fost buna, bas daloc
Ai carnea, tare-atoasa.
Da, n-o lasai sa chinuit,
Am scos-o cu o mana
Sa pra casap, l-am suduit,
C-o fost, vaca batrana.
Ca mintunas, ma intreba-i
Da unge fras o are ?
N-o giumicat-o prama, sai,
Asa, ca da mancare !
Io, om tigan, nu m-am lasat,
Ma scie lumea toata,
Cu ghinta, fest am mestecat
Sa o-nghitai, pra toata.
Sa lunise mai iuce-n jios,
Trasa-i, o jumatace,
Cu vin, da-l rosu, sanatos,
Gata-i cu sina, frace.
Satul da dzama, carne, vin,
M-am dus in soba mare,
Falos, ca ma scapat da chin,
Sa-m’randu-i, da culcare !
Gimineata, nana Mita,
Cauta oala; co lasat,
Apa-n ia, da’sa carpita,
Ca s-a gace, da spalat.
Vege oala, ca-i pra masa;
Cand sa uita, o-nlemnit;
Ca dan apa, unsuroasa,
Jumatace, o falit.
Numa’ carpa, nu-i ca-n palma,
Nisi in oala; nu-i daloc;
O mancato bat; bag sama !
“I-o fi-n foale, fostomoc !”
Iuce-o curs, in soba mare,
Ca sa vada se-i cu iel !
Da’ harcoane, grija n-are,
Sa hogene, ca un miel.
Pra la-amiaz, sculat cea Lae,
Dzasa: “somnu’ m-o fost chin,
Samt in foale, jagarae.
Mito !
Ad’am, un bocal, da vin !
23 februarie, 2007 - Scrisoare de la Petre Talianu,
catre Ben Todica �Australia
“Desi, nu reusim sa va vedem chipul, ne multumim sa va ascultam vocea
inconfundabila ca timbru, destul de des, avand la indemana, cele doua discuri expediate,
respectiv interviul acordat D-soarei PELE, si mai ales recitarea teatrala, magnifica a poeziei
“o sina faina”, in graiul nostru banatean. (….)
Cu admiratie,
Petrica
Acum, talentatul scriitor si poet banatean Petre Talianu, ne trimite noua sa carte de versuri,
“CA LA NOI LA VINGA”, iar eu, cum “pra-dzac”, primii de la “fracele meu” Ben, cateva poezii.
Cartea a fost publicata la Editura “Eurostampa” - Timisoara, 2006.
Poezia LACRIMA
Petre TALIANU
Lacrima-i licoare vie,
Ce ne-apare pe obraz,
Este semn de bucurie,
Sau, adesea, de necaz.
Nu te-ntreaba, ea se naste
Uneori, cand nu te-ascepti.
La necazul, ce te paste
Cand treci pragul “la cei drepti”
E, deasemeni, reverie,
Ca apare orisicand;
La un semn de bucurie,
De te pomenesti plangand.
Ea, e dulce ca si mierea,
La agape si la nunti,
Insa poate fi ca “fierea”,
La priveghi, la cei carunti.
Ea da tonul cand apare,
Un “vlastar” din mama lui,
Da la fel si la “plecare”,
“Tonul” catafalcului.
Cand se simte intre gene,
Tu degeaba te opui,
Brusc apare, sau alene,
Fara voia omului “
ATENTIE !
E cineva care intoarce capul.
Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu !
Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.
UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI