SCRISOAREA LUI PETRE TUTEA CATRE EMIL CIORAN
Draga Emil,
Mi-e dor sa te vad si sa te imbratisez.  As vrea sa ma intalnesc cu tine si cu doamna intr-un spatiu fara oameni si sa traim impreuna cateva clipe bucuria orizontului vizual pe care o traiesc sfintii si copii.  De altfel,  Sf. Augustin spune ca adevarul este ceea ce se vede.  Este evident
acest lucru,  fiindca in afara de acest spatiu limitat se desfasoara plasmuirile inchipuirii si speculatiile goale de adevar ale ratiunii, ducatore la nimic,  chiar daca uneori sunt relativ utile.
Permite-mi sa afirm ca seman cu tine, cu deosebire ca tu practici o sinceritate nelimitata,  in timp ce indraznelile mele sunt marginite de credinte, de care nu ma pot detasa.  Ma misc intre Dumnezeu si neamul din care fac parte.  In afara de acesti termeni, nu vad nimic semnificativ intre cer si pamant.  Totusi,  vreau sa spun unele lucruri si despre om.  Vreau sa scriu o lucrare in cinci volume intitulata OMUL.
Vol. I. -Problemele omului (Omul ca fiinta intrebatoare si cautatoare de solutii utile, dar neadevarate.  In intrebarile fundamentale si in toate celelalte, am sa incerc sa expun solutii aleatorii, aporii si rataciri. Omul autonom nu poate depasii solutia utila si paradoxul).
Vol. II. -Sistemele(Incercarile omului de a cuprinde logic intregurile, miscandu-se Paralel cu ele, fiind permanent incapabil sa descopere, fara har,  unitati reale).
Vol. III. -Stilurile(Windelband afirma ca filosofie – ca si cum aceasta ar fi mare lucru-n-au facut decat grecii si, deci, europenii.  Eu cred ca stiluri n-au decat europenii – desi nici aceasta nu-I vreo isprava. Am sa incep cu apolinicul si dionisiacul grecesc, trecand prin toate stilurile
cunoscute pana azi in spatiul european).
Vol. IV. -Disciplinele(Stiintele naturii,  in cap cu matematica.  Daca matematica nu este nici justa, nici injusta, ci comod mintal, cum spune Poincare, ce s-ar putea spune mai mult de stiintele experimentale,  tot atat de utile si de neadevarate ca matematica? Omul cauta,  bineinteles, cautarea nefiind o cale spre adevar, solutii care sa-l scoata din captivitatea naturii si comunitatii.  Este permanent miscat de iluziile progresului.  De altfel, intrebarile, cautarile si solutiile nu-I apartin,  fiind predeterminari.  Si-nchipuie ca este descoperitor,  inventator si chiar
creator.  Ma gandesc la formula din Sofistul,  dupa cate mi-amintesc, in care se spune: “Zeul este
creator si omul imitator”).
Vol. V. -Dogmele(In aceasta sfera “calea omului este inlocuita cu calea Domnului” (Bossuet). Certitudinea este vehiculata de credinta in adevarul venit de sus. Perspectiva
istorica ne arata ca alt adevar nu exista.  Devenirea? “Amestec de abator si bal”,  cum bine afirmi tu).
Tin sa-ti multumesc pentru nemeritatele aprecieri privind persoana mea,  din La Nouvelle Revue Franlaise.

Te asigur de nestramutata mea prietenie, iar doamnei sa-I transmiti omagiile mele.
P. S.  Am o dorinta,  sa cumperi garsoniera mea, fiindca nu vreau sa mor chirias; poate sa-ti serveasca vreodata la venirea ta in Bucuresti,  impreuna cu doamna.  Este in centrul Bucurestiului langa Cismigiu.  Intr-o proprietate a lui Cioran nu ma simt chirias.  

Petre Tutea,  Str. Episcop Ambrozie nr. 2-4 et. VIII, ap. 49, sect. 1 Bucuresti

(Aceasta scrisoare,  trimisa lui Emil Cioran in primavara anului 1990 a fost publicata In revista Apostrof din Cluj, in numarul 2 din 1990).
EMIL CIORAN CATRE BUCUR TINCU
“Ca si tine, ii pastrez lui Petrica aceeasi admiratie.  Ce om extraordinar! Cu verva sa fara pereche,  daca ar fi trait la Paris,  ar fi avut astazi o reputatie mondiala.  Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau,  mai degraba,  ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat sa-l intalnesc in viata mea”. (aprilie 1974)
“Asa cum ti-am scris ultima data,  admiratia mea pentru Petrica a ramas intacta

De-a lungul anilor.  Ce geniu fulgurant! Imi amintesc de cateva dintreformularile sale ca si cum le-as fi auzit ieri.  Am cunoscut multe spirite remarcabile dintre care unele erau cu totul de prima mana; nu am intalnit in nici un caz o inteligenta atat de inandescenta ca a sa”.  (mai 1974)(Aceste fragmente au fost publicate in revista 22,  numarul 22,  din 15 iunie 1990)

DE LA CONSTANTIN NOICA
Constantin Noica mi-a povestit ca in inchisoare,  la un interogatoriu care se prelungea
peste masura,  anchetatorul a sfarsit prin a proclama rastit,  cu titlu de avertisment:
“Asculta,  eu l-am anchetat si pe Tutea”.  Era pentru el o dovada de extrema competenta,  o incununare profesionala de tipul Doctoratului,  o proba suprema.  Calaul se legitima prin anvergura victimei.
In anii care au urmat, anvergura victimei a continuat sa stimuleze vigilenta calaului.  Petre Tutea continua sa fie supravegheat, anchetat si perchezitionat periodic,  desi recuperase statutul de “om liber”.  Ce putea sa-l faca atat de periculos? Cum reusea batranul acesta sa nelinisteasca in asemenea masura structurile – atat de stabile totusi – ale puterii? Se temeau de inteligenta lui? De umorul lui? De popularitatea lui? Probabil.  Dar mai trebuie sa fi fost ceva.  Cu un instinct care nu le lipsea, anchetatorii simteau ca Petre Tutea este dusmanul absolut,  dusmanul in ipostaza chintesentiala: el intruchipa intr-un dozaj unic credinta in Dumnezeu,  firescul ideilor, hazul enorm al formularii,  pe scurt tot ce era mai greu de clintit din sufletul National. (”Intre Dumnezeu si neamul meu” -Petre Tutea, )
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
(Bibliografie -”Intre Dumnezeu si neamul meu”-Petre Tutea,  Editie ingrijita de Gabriel Klimowicz – Fundatia Anastasia – Editura Arta Grafica-1992, Bucuresti),  Biblioteca “Mihai Eminescu”-Australia

Scriitor:Ioan MICLAU